Roma antică nu era o societate egală, iar femeile trebuiau să se comporte și să trăiască altfel decât bărbații. Era o societate dominată de bărbați. Femeile erau umbrite de bărbați și nu prea au existat cazuri multe de femei care să se străduiască să iasă din acest tipar.
Majoritatea femeilor nici nu au putut să ajungă departe deoarece nu aveau aceleași drepturi ca bărbații. Totuși, șeful unei gospodării nu avea dreptul să-și ucidă soția dacă nu-i dădea ascultare. Femeile romane erau mereu controlate de un bărbat, în copilărie, acest rol de control era asumat de tatăl unei femei. Când se căsătorea femeia, rolul era transmis soțului ei sau rămânea în continuare tatălui ei.
Sistemul acesta a creat o societate misogină în care femeile au trăit în limite stricte. Nu prea puteau să aibă un rol important în viața publică, spre deosebire de Egiptul Antic, în Roma nu existau echivalente ale Cleopatrei. Femeile nu puteau să devină senatoare, judecătoare, consuli sau generali, nu aveau dreptul să voteze la alegeri și nu puteau să-și asume roluri în armată.
O femeie în primul rând trebuia să aibă grijă de gospodărie, inclusiv de copii, în timp ce supraveghea și sclavul familiei. Trebuia să țeasă și toarcă pânza pentru haine. Și în timp ce femeile erau ocupate cu gospodăria, era presiune asupra lor să păstreze și un aspect plăcut.
Pentru aspect, majoritatea femeilor au optat pentru produse ieftine de machiaj, de casă, doar cele mai bogate au putut să-și permită produse cosmetice importate din Galia, China și Germania. Parfumurile au fost populare și au fost asociate cu un corp sănătos, dar a existat o preconcepție că „o femeie cumpără parfumuri și loțiuni cu adulterul în minte”.
Femeile puteau să divorțeze cu ușurință
Cele din clasa mijlocie și superioară a femeilor au învățat să citească și să scrise, în ciuda faptului că unii bărbați credeau că alfabetizarea le duce soțiile în rătăcire. Femeile puteau de asemenea să dețină și să moștenescă proprietăți și putea conduce afaceri, permițându-le să devină bogate în unele cazuri. Puteau lucra ca negustori și moașe sau ca dansatoare si chiar doctori.
Erau și profesoare, frizeri și scribi, unele alăptau copiii altora, deşi medicii romani credeau ferm că mamele ar trebui să-și alăpteze proprii copii. Cu toate acestea, căsătoria era importantă, femeilor li s-a permis să fie luate de soție de la vârsta de 12 ani, o vârsta la care copilăria lor se încheia brusc. După căsătorie, o femeie putea trece de la forma feminină a numelui tatălui ei la cea a soţului ei.
Dacă lucrurile nu mergeau bine într-o căsnicie, femeia era liberă să solicite o despărțire de soț. Divorțul erau era de fapt obișnuit, rapid și ușor, era nevoie doar de soție sau de soț să spună dacă vor să încheie căsătoria. Uneori tatăl unei femei punea capăt unei căsătorii, atât de mare era puterea lui continuă asupra vieții fiicei sale.
După un divorț, nici femeile nu plecau cu mâinile goale. Soția semna adesea un contract prenupțial în care era precizat câtă zestre o să primească după dizolvarea mariajului. Căsătoria putea avea avantaje distincte, în special dacă o femeie se căsătorea cu un bărbat influent.
Fulvia, soția lui Marc Antoniu, se crede că a avut o influență semnificativă asupra politicilor pe care le-a adoptat. În anul 42 î.e.n., când Marc Antoniu și colegii săi au părăsit Roma ca să-i găsească pe asasinii lui Iulius Caesar, Fulvia a fost lăsată co-lider la conducerea Romei.
Virginele Vestale aveau mai multe drepturi decât majoritatea femeilor romane
În timp ce Antoniu vizita Egiptul în 41 î.e.n. când Fulvia a simțit că stăpânirea lui asupra puterii era amenințată, ea a ridicat legiuni care au luptat sprijinul soțului ei.
Religia a părut să ofere o cale spre respect, femeilor. Fecioarele Vestale erau un grup mic de preotese, special alese între vârstele de șase și zece ani, care erau responsabile de întreținere focului sacru perpetuu al Templului Vestei timp de 30 de ani. Aceste femei au fost onorate, protejate și puteau să voteze, să dețină proprietate și să redacteaze un testament.
Dar acest rol nu a fost lipsit de capcane și oamenii au conceput pedepse pentru Vestalele care eșuau în îndatoririle lor. De exemplu, al cincilea rege al Romei, Tarquin cel Bătrân, a decis că o vestală care și-a pierdut virginitatea trebuia să fie îngropată de vie. Alte încălcări, cum ar fi lăsarea focului sacru să se stingă, au fost întâmpinate cu bătăi.
Din păcate, pentru femei, privilegiile erau acordate doar după decizia bărbaților, deşi, cu timpul, li s-au acordat tot mai multe libertăţi.
Foto: Frescă romană cu un banchet din Pompei.
CITEȘTE ȘI:
